Aplicație, școală de limbi, marketplace sau lecții private?

Pagina asta o scriu eu și am ceva de câștigat: e corect să știi asta înainte de a o citi. De aceea criteriul e unul singur și e același pentru toate patru: ce obții cu adevărat și ce nu obții. La final găsești și cazurile în care e mai bine să mă lași deoparte.

O aplicație ca Duolingo

Aplicațiile sunt mai bune decât reputația lor. Te țin în mișcare, costă puțin sau nimic, iar pentru vocabularul de bază sunt excelente. Cine spune că nu se învață nimic nu le-a folosit niciodată serios.

Unde nu ajung e producția. O aplicație verifică dacă atingi răspunsul corect. Nu te aude înghițind consoana dublă, nu observă că eviți congiuntivo întorcând fraza, și nu corectează greșeala pe care o repeți de șase luni fără să știi.

Un curs de grup la o școală

Școlile bune fac o treabă bună, iar un grup are lucruri pe care o lecție privată nu le are: colegi, o structură fixă, un preț pe oră mai mic și presiunea socială care te scoate din casă într-o marți seara de noiembrie.

Cele două limite sunt structurale, nu de calitate. Timpul de vorbire: în doisprezece, cu un profesor care trebuie și să explice, îți revin câteva minute pe lecție. Și ritmul, care e media grupului și aproape niciodată al tău. În plus cursurile pornesc la date fixe, iar oferta se oprește adesea la B2.

Un marketplace ca italki sau Preply

Alegere largă, prag de intrare jos, și profesori buni chiar există: știu asta pentru că lucrez și eu acolo. Dacă vrei ore de conversație la un preț agresiv, e o alegere bună.

Punctul slab e continuitatea. Rezervi ore singulare, adesea cu profesori diferiți, de obicei fără un program care merge mai departe. Ora e plăcută, dar un plan nu există.

Pe un singur ecran

Cele patru drumuri comparate la lucrurile care decid cu adevărat rezultatul.

Costul pe oră e singurul rând la care pierd, și îl las la final pentru că e cel care contează cel mai puțin dacă ai un termen limită sau dacă vrei calitate.

Ce fac eu altfel

Sunt două lucruri pe care de la celelalte trei nu le obții. Niciunul dintre ele nu e „atenția personală”: aia o promit toți.

1. Sunt format în predarea italienei, nu doar în italiană

Sunt vorbitor nativ, dar nu ăsta e punctul: suntem șaizeci de milioane. A preda celui care trăiește în Italia și a preda celui care studiază din afară sunt două meserii diferite și au două nume: L2 și LS. Am studiat câte una pentru fiecare: masterul ITALS de la Ca’ Foscari, parcurs LS, și un master despre italiana L2 la Giustino Fortunato.

În concret înseamnă că știu de ce un vorbitor de neerlandeză se împiedică de congiuntivo și nu de ordinea cuvintelor, de ce consoana dublă e aproape imperceptibilă pentru o ureche neerlandeză, și în ce ordine să propun lucrurile ca să rămână.

Amândouă masterele s-au închis cu o teză, și amândouă stau pe acest site. Cea de la Ca’ Foscari vorbește despre dialog intercultural într-un curs blended, construită pe cântece și reclame italiene: de acolo vine partea culturală a lecțiilor mele, și de aceea nu tratez cultura ca pe o curiozitate la finalul capitolului. Cea de la Giustino Fortunato vorbește despre clasa online și pornește de la filtrul afectiv al lui Krashen: anxietatea și jena blochează învățarea înaintea oricărei dificultăți gramaticale. De aceea prima lecție o petrec ascultându-te, nu examinându-te.

2. Materialul mi-l scriu singur

Aproape orice școală și orice platformă lucrează pe un manual comercial, scris pentru un student mediu care nu există. Eu manualul nu-l folosesc.

Materialul îl construim împreună, lecție după lecție. Nu există un parcurs identic cu altul, și nu există unul impus: nici ție de o structură rigidă, nici mie de o programă hotărâtă în septembrie. Ce îți trebuie ție decide ce facem săptămâna următoare.

• Peste 700 de exerciții interactive: gratuite, fără cont, de la A1 la B2.
• O aplicație iOS făcută de mine, parcurs A1-C2 și dicționar în paisprezece limbi.
• Clasici italieni rescriși pe nivel: cu note și glosar, așa că la B1 citești deja Pirandello.

Dacă în mai pleci în Puglia, lecția despre Puglia o pregătesc eu și o pregătești și tu: așa timpul împreună îl folosim tot ca să vorbim, nu ca să citim o pagină pe care ai fi putut-o citi singur. Un manual, prin definiție, nu poate face asta.

Când nu ai nevoie de mine

Dacă vrei câteva cuvinte pentru vacanță, ia-ți o aplicație. Dacă cauți companie și un preț pe oră mic, fă un curs de grup în orașul tău. Dacă vrei ore de conversație fără program, un marketplace costă mai puțin decât mine. Iar dacă preferi să mergi singur mai departe, cele 700 de exerciții și aplicația rămân acolo chiar dacă nu faci niciodată o lecție cu mine.

Când sunt însă alegerea potrivită

• Pornești de la zero și vrei să începi bine, fără să prinzi obiceiuri de corectat mai târziu.
• Ești blocat la B1 sau la B2: înțelegi mult, dar vorbitul nu ține pasul.
• Vrei să treci de B2, iar în zona ta oferta se oprește acolo.
• Îți trebuie pentru muncă: ședințe, clienți, colegi, o mutare în companie.
• E pentru fiul sau fiica ta: lecții pentru copii și adolescenți, cu ritmul lor.
• Ai un termen concret: o mutare, o certificare, un client la Milano.
• Lucrezi la ore neregulate și nu încapi într-un calendar fix.
• Vrei un singur profesor, care să-și amintească parcursul tău.

Cine sunt

Sunt Alessio, italian, și locuiesc la Ede. Predau de peste șase ani și am lucrat cu peste treizeci de elevi. Am început ca pasiune, apoi a devenit meseria mea.

Ce m-a făcut să rămân nu e gramatica: e că îmi place să vorbesc cu oamenii, să-i ascult și să înțeleg de unde vin. De aceea la oră vorbesc puțin și te las pe tine să vorbești. Gramatica vine când e nevoie, și când e nevoie o facem serios; dar timpul îl petrecem pe viața ta și pe lumea ta, pentru că despre asta vei vrea să vorbești în italiană cu oamenii din jurul tău.

Profilul complet, tezele și parcursul →