Download on the App StoreDescarcă

Gramatică · C2

Punctuația

de Alessio · profesor de italiană pentru străini, master ITALS

Mâinile cuiva care citește o carte deschisă, cu textmarkerul alături
Două puncte, o paranteză, nicio virgulă în plus: pagina respiră.

Punctuația e respirația frazei, iar în e-mailurile profesionale și etichetă: o virgulă între subiect și verb scârțâie ca o greșeală de gramatică, iar două puncte bine puse valorează un paragraf de explicație.

  • 11min lectură
  • 17min exerciții
  • C2nivel

Ce înveți

  • virgola, due punti, punto e virgola, puntini
  • Cum funcționează punctuația
  • Regulile care cântăresc
  • Virgula care schimbă sensul, incidentele, două puncte și punct și virgulă
  • Vocabular: le email di lavoro

Italiana și româna față în față

Punctuația coincide în mare parte. Diferența vizibilă e folosirea ghilimelelor italiene «…» și a două puncte acolo unde româna ar începe o frază nouă.

Ia pagina cu tine

Fișa acestui capitol în PDF imprimabil (tabelele în italiană): reguli, greșeli tipice și exercițiul cu soluții. E în cursul complet, sau o primești cu toate cele 61 de fișe într-o singură cumpărare. Pagina aceasta rămâne gratuită, cu tot cu exerciții.

Descarcă această fișă cu toate celelalte · 9 €

Cu cursul complet, toate cele 61 de fișe sunt deja incluse.

25 de lecturi gradate și un dicționar de 4.000 de cuvinteApp Store★★★★★(29)de la Alessio, profesor din 2018Continuă în aplicație →

Vocabularul acestei pagini

Trage fiecare cuvânt italian pe definiția lui: pe telefon, atinge cuvântul și apoi caseta.

Regulile care cântăresc

SemnRegulăÎntr-un e-mail
virgolaniciodată între subiect și verb; izolează incidenteleil contratto, come concordato, è in allegato
due puntianunță: explicație, enumerare, consecințăle manca un documento: la delega firmata
punto e virgoladesparte blocuri care conțin deja virguleinviamo l’offerta oggi; la fattura, a lavoro concluso
puntinimereu trei, și cu măsurăne riparliamo lunedì…
Două puncte e semnul cel mai subestimat al italienei profesionale: înlocuiește infatti, cioè, per questo motivo dintr-o singură trăsătură. Iar după două puncte, italiana continuă cu literă mică.

Același e-mail, două respirații

NeglijentÎngrijit
Le invio il file, è quello aggiornato, me lo confermiLe invio il file aggiornato: può confermarmi la ricezione?
Il collega, ha approvato il budgetil collega ha approvato il budget
Grazie mille!!!!grazie mille.

Virgula care schimbă sensul

Virgula nu e podoabă: ea hotărăște ce spune fraza. Cazul cel mai greu e relativa. Fără virgulă, ea restrânge grupul despre care vorbești; între două virgule, adaugă o informație despre un grup deja clar. Româna funcționează la fel, iar italiana duce regula mai departe, până la numele propriu de după un nume de rudenie: mia sorella Giulia lasă să se înțeleagă că surorile sunt mai multe, mia sorella, Giulia că e una singură.

FrazaCe spune
Gli studenti che hanno studiato sono stati promossidoar cei care au învățat; ceilalți nu
Gli studenti, che hanno studiato, sono stati promossitoți au învățat și toți au trecut
Mia sorella Giulia vive a Torinoam mai multe surori: vorbesc despre cea care se numește Giulia
Mia sorella, Giulia, vive a Torinoam o singură soră și o cheamă Giulia
Andiamo a mangiare, nonna!vorbesc cu bunica mea
Andiamo a mangiare nonnabunica e în meniu
Proba e simplă: scoate partea dintre virgule. Dacă fraza spune în continuare ce voia să spună, era un adaos și virgulele își au locul; dacă sensul se schimbă, partea era indispensabilă și virgulele nu au ce căuta acolo. O regulă vecină: subordonata care precede principala primește virgulă (quando arrivi, chiamami), cea care o urmează, de obicei, nu (chiamami quando arrivi).

Trei feluri de a deschide o incidentă

O incidentă (în italiană, un inciso) e o bucată de frază pe care o poți scoate fără ca fraza să se prăbușească. O poți izola în trei feluri, iar alegerea spune cât de tare vrei să fie auzită:

SemnEfectExemplu
virguleun adaos neutru, parte din curgereIl progetto, che ci ha impegnato per mesi, è finito.
linii de pauzăincidenta se desprinde: accent, ironie, schimbare de tonIl progetto – che ci ha impegnato per mesi – è finito.
parantezeincidenta e informație de serviciu, spusă pe jumătate de voceIl progetto (iniziato a marzo) è finito.

O incidentă se deschide și se închide cu același semn. Greșeala cea mai frecventă e uitarea celei de-a doua virgule (Il progetto, che ci ha impegnato per mesi è finito): incidenta rămâne deschisă, iar cititorul caută unde se termină. Cele două virgule ale unei incidente sunt doar o excepție aparentă de la «niciodată virgulă între subiect și verb»: nu despart subiectul de verb, ci încadrează o bucată pe care ai putea-o scoate. Parantezele drepte cu puncte, […], au altă meserie: arată o tăietură într-un citat, ca în orice eseu.

Două puncte și punct și virgulă: două meserii

Cele două puncte privesc înainte: anunță o explicație, o enumerare, o consecință sau vorbirea directă. Punctul și virgula privește în două direcții: închide un bloc și avertizează că următorul îi e rudă.

SemnCândExemplu
două puncteanunță o explicațieUna cosa è certa: non torno.
două punctedeschid vorbirea directăDisse: «Non torno.»
punct și virgulăleagă două fraze independente, dar înruditeHo studiato tutta la sera; la mattina non ricordavo niente.
punct și virgulădesparte părțile unei enumerări care conțin deja virguleCi siamo visti a Roma, con Anna; a Milano, con Luca e Marta; a Torino, da soli.

După două puncte se continuă cu literă mică, în afară de cazul în care urmează un nume propriu sau vorbirea directă. Punctul și virgula are o naștere precisă: apare întâia oară la Veneția, în 1496, într-o carte tipărită de Aldo Manuzio, dialogul latin De Aetna al lui Pietro Bembo. Are cinci secole de carieră, iar la fiecare zece ani cineva îl declară mort.

Vorbirea reprodusă: ghilimele și punctul

Când citezi fraza altcuiva, punctul stă înăuntrul sau în afara ghilimelelor după ceea ce citezi: o frază întreagă sau o bucată din a ta.

ExempluDe ce
Disse: «Arrivo subito.»citatul e o frază întreagă după două puncte: punctul stă înăuntru
Ha scritto che «arriva subito».citatul e o bucată din fraza ta: punctul stă în afară
Il cosiddetto «mercato libero»ghilimelele iau distanță: cuvântul nu e al tău

Cele mai frecvente greșeli

  • il direttore, ha firmato il contratto → il direttore ha firmato il contratto (niciodată virgulă între subiect și verb)
  • manca un documento, la delega firmata → manca un documento: la delega firmata (două puncte anunță)
  • ci vediamo lunedì…. → ci vediamo lunedì… (punctele de suspensie sunt mereu trei)
  • Gli studenti, che hanno studiato sono stati promossi → Gli studenti, che hanno studiato, sono stati promossi (incidenta se închide cu a doua virgulă)
  • Quando arrivi chiamami → Quando arrivi, chiamami (subordonata dinaintea principalei primește virgulă)
  • Disse: «Arrivo subito». → Disse: «Arrivo subito.» (frază întreagă după două puncte: punctul stă înăuntru)
  • ci sono mele, pere, ecc… → ci sono mele, pere, ecc. (ecc. spune deja «și așa mai departe»: punctele sunt de prisos)

Știai că…?

Punctuația italiană joacă după alte reguli decât cea românească pe câteva puncte cheie. Virgula nu apare înaintea lui e în enumerare; punctul și virgula trăiește o viață mult mai plină; iar cele două puncte fac mai mult decât să anunțe o enumerare: introduc o explicație sau chiar o opoziție, ca în non venne: aveva paura. Și ghilimelele diferă: tiparul italian folosește «…», așa-numitele virgolette basse, acolo unde româna scrie „…”. Detalii mici, dar exact ele trădează textul scris de un străin.

Punctuația la clasici

Trei pasaje în care semnele fac munca pe care tocmai ai văzut-o.

«Quel ramo del lago di Como, che volge a mezzogiorno, tra due catene non interrotte di monti, tutto a seni e a golfi, a seconda dello sporgere e del rientrare di quelli, vien, quasi a un tratto, a ristringersi, e a prender corso e figura di fiume»

„Brațul acela al lacului Como care se întoarce spre miazăzi, între două lanțuri nesfârșite de munți, tot numai golfuri și strâmtori, după cum înaintează sau se retrag aceștia, se îngustează, aproape dintr-odată, și capătă cursul și chipul unui râu”

O incidentă în alta, și fiecare se deschide și se închide cu perechea ei de virgule. Încearcă să scoți părțile izolate: rămâne «Quel ramo del lago di Como vien a ristringersi», o frază care stă foarte bine în picioare. Tot restul e informație în plus, iar virgulele o țin la locul ei.

Alessandro Manzoni, I promessi sposi, cap. I (1840)
«Una delle poche cose, anzi forse la sola ch’io sapessi di certo era questa: che mi chiamavo Mattia Pascal.»

„Unul dintre puținele lucruri, ba poate singurul pe care îl știam sigur, era acesta: că mă numeam Mattia Pascal.”

Cele două puncte fac ce ar face în vorbire un «cioè»: fraza promite ceva («era questa») și îl livrează cu două puncte. Observă și incidenta dintre virgule, anzi forse la sola, care îndreaptă tirul la mijlocul frazei. Și e un început bun: restul romanului povestește ce rămâne dintr-un om când pierde chiar și singura certitudine, numele.

Luigi Pirandello, Il fu Mattia Pascal, cap. I (1904)
«Addio, monti sorgenti dall’acque, ed elevati al cielo; cime inuguali, note a chi è cresciuto tra voi, e impresse nella sua mente, non meno che lo sia l’aspetto de’ suoi più familiari; torrenti, de’ quali distingue lo scroscio, come il suono delle voci domestiche; ville sparse e biancheggianti sul pendìo, come branchi di pecore pascenti; addio!»

„Rămas bun, munți care vă ridicați din ape și vă înălțați spre cer; piscuri neegale, cunoscute celui ce a crescut printre voi și întipărite în mintea lui, nu mai puțin decât chipul celor apropiați; torente al căror vuiet le deosebește ca sunetul glasurilor de-acasă; sate răsfirate și albind pe costișă, ca turmele de oi la păscut; rămas bun!”

Despărțirea Luciei de munții ei. Fiecare element al enumerării are deja virgulele lui înăuntru, de aceea bucățile se despart cu punct și virgulă: o răsuflare mai lungă decât virgula, mai scurtă decât punctul, care lasă enumerării timp să miște cititorul. «Addio!» de la sfârșit încheie șirul.

Alessandro Manzoni, I promessi sposi, cap. VIII (1840)
O carte veche, un pix și o pereche de ochelari pe o masă
Due punti, un inciso, niente virgole intruse: la pagina respira.

Exerciții

Cinci exerciții în ordinea dificultății. Ultimele reiau ce ai văzut deja.

  1. 01 La virgola che cambia il senso

    Spiega con una parola la differenza fra le due frasi.

    1. Gli studenti, che erano stanchi, uscirono. / Gli studenti che erano stanchi uscirono. →
    2. Non partire, per favore. / Non partire per favore. →
    3. Ho invitato Marco, mio fratello. / Ho invitato Marco e mio fratello. →
    4. Vieni, Anna. / Vieni Anna. →
    5. Mangiamo, nonna! / Mangiamo nonna! →
    6. Se puoi, aiutami. / Se puoi aiutarmi… →

  2. 02 Dove la virgola non va

    Scrivi sì se la virgola è corretta, no se va tolta.

    1. Marco, ha telefonato ieri. →
    2. Marco, il mio collega, ha telefonato ieri. →
    3. Penso, che tu abbia ragione. →
    4. Se vuoi, possiamo rimandare. →
    5. Il libro, che ho comprato ieri, è bello. →
    6. Ho comprato pane, latte e uova. →

  3. 03 I due punti e il punto e virgola

    Scegli il segno giusto: : oppure ;

    1. Mancava una cosa il tempo.
    2. Il primo modello è caro il secondo è accessibile.
    3. Disse solo questo «Non ci sarò».
    4. Ha studiato molto ha passato l’esame senza fatica.
    5. Alcuni erano d’accordo altri no.
    6. Serve una cosa sola pazienza.

  4. 04 Virgolette, trattini, parentesi

    Completa con il segno adatto e spiega in una parola perché.

    1. Disse Non ci penso nemmeno (discorso diretto)
    2. Il libro ormai introvabile è del 1958. (incidentale)
    3. La riunione (spostata al 12) è confermata. →
    4. Lo chiamano il professore ma non insegna. (ironia)
    5. Il termine resilienza è abusato. (parola citata)
    6. Arrivò finalmente la risposta. (inciso breve)

  5. 05 Il testo senza punteggiatura

    Riscrivi il passo mettendo la punteggiatura. Qui la correzione guarda anche i segni.

    Recapitulare sintassi del periodo · costruzioni marcate

    1. quando arrivò la lettera nessuno la aprì →
    2. marco che era stanco andò a dormire →
    3. serviva una cosa sola tempo →
    4. non venne nessuno né gli amici né i parenti →
    5. disse non ci sarò e riattaccò →
    6. la riunione rinviata due volte si tenne il 12 →

Acestea cinci sunt o mostră. Pe site sunt peste șapte sute, gratuite și fără cont. Alege următorul exercițiu →

Fiecare temă, o lume

În aplicația amo Italian, gramatica se exersează în parcursuri tematice cu vocabular specializat: il bar, i trasporti, il calcio, la moda, la burocrazia și încă șaptesprezece. Alege-ți lumea și gramatica vine de la sine, explicată și în română.

Jumătate din cursul A1 gratuit, fără cont

€5,83 pe lunăplanul anual

★★★★★(29)de la Alessio, profesor din 2018

Descarcă amo Italian pentru iPhone ↗︎

Caută amo Italian

Cutii și colete încărcate pe o barcă de livrări de-a lungul unui canal din Veneția
Consegna: tre colli; la fattura, in allegato.

Mai încearcă o dată

Șlefuiește e-mailul:

  1. Il responsabile la proposta.
  2. Manca un allegato la delega firmata.
  3. Il progetto, parte a marzo.
  4. Consegniamo venerdì la fattura seguirà a fine mese.
  5. A presto

Întrebări frecvente

Pun virgulă înaintea lui che?
Nu, când che introduce o completivă sau o relativă care restrânge: so che è vero, il libro che ho letto. Virgula apare doar la relativa explicativă: Marco, che vive a Roma, arriva domani. Româna are aceeași regulă pentru „că” și „care”, deci nu ai nimic nou, doar de verificat reflexul.
Unde se pune virgula și unde nu?
Nu înaintea lui e în enumerare, nu între subiect și predicat (regulă pe care o știi din română), nu înaintea lui che într-o subordonată obișnuită. Da la construcții incidente, la vocativ și la relativele explicative: Marco, che conosci, arriva domani.
Când folosesc punctul și virgula?
Între segmente prea strâns legate pentru punct și prea lungi pentru virgulă. Italiana îl folosește mult mai des decât româna de azi, mai ales în proza eseistică: leagă două fraze surori fără să le rupă. Dacă textul tău italian nu are niciun punct și virgulă, probabil sună sacadat.
Ce ghilimele sunt corecte în italiană?
«…» pentru vorbirea directă în tipar, ghilimelele înalte pentru citate în interiorul citatelor sau pentru accent. Modelul românesc „jos sus” nu se folosește: dacă îl lași din reflex într-un text italian, se vede imediat. În mediul digital ghilimelele înalte câștigă teren și în Italia.
Ce pot face cele două puncte în italiană?
Mai mult decât în română: introduc enumerarea, explicația, consecința și chiar opoziția. Non venne: aveva paura (n-a venit: îi era frică). Acolo unde ai pune «pentru că» sau «căci», italiana pune adesea două puncte și lasă logica să se vadă singură. E semnul prozei mature.
Cum se scrie un dialog?
Cu «» sau cu linie de dialog la începutul fiecărei replici: sistemul pe care îl știi din cărțile românești există și în Italia. Ambele se folosesc în edituri diferite; ce contează e să rămâi consecvent în interiorul aceluiași text.
Se pune virgulă înaintea lui ma?
Da: ma, però, tuttavia și celelalte adversative primesc virgulă înainte (volevo venire, ma ho dovuto lavorare). Cu două cuvinte scurte virgula poate lipsi: una casa piccola ma comoda.
După două puncte, literă mică sau mare?
De obicei mică: una cosa è certa: non torno. Litera mare e nevoie înaintea unui nume propriu sau a vorbirii directe între ghilimele (disse: «Non torno.»).
Punctuația (C2): Regulile care cântărescRegulile care cântăresc

Surse și metodă

Acest capitol este scris pornind de la practica de la clasă și urmează nivelul C2 din Cadrul european comun de referință. Pentru a citi mai departe:

Alessio
Scris și verificat de

Alessio

  • Master ITALS, Università Ca’ Foscari Venezia
  • Master în italiana ca limbă a doua, Università Giustino Fortunato (Benevento)
  • Predă din 2018 · 45 de recenzii
Mai multe despre Alessio →