Download on the App StoreDescarcă

Gramatică · C2

Sintaxa frazei

de Alessio · profesor de italiană pentru străini, master ITALS

Podul Sant’Angelo peste Tibru, cu cupola Sfântului Petru în fundal · gramatică italiană C2
Principală, subordonată, incidentă: proza e arhitectură.

Fraza complexă e arhitectura prozei: o principală care susține, subordonate care precizează, incidente care comentează. Marii scriitori o dozează: Manzoni construiește catedrale, Calvino șlefuiește fraze scurte și cristaline. C2 înseamnă să știi ambele.

  • 11min lectură
  • 17min exerciții
  • C2nivel

Ce înveți

  • principale, coordinata, subordinata, inciso
  • Cum funcționează sintaxa frazei
  • Cele mai frecvente greșeli
  • Tipurile și gradele subordonatelor, poziția, parataxa și hipotaxa
  • Vocabular: la prosa d'autore

Italiana și româna față în față

Româna scrisă și italiana tolerează perioade lungi similare. Competența C2 e aceeași: să recunoști când subordonarea s-a pierdut și să tai fraza în două.

Ia pagina cu tine

Fișa acestui capitol în PDF imprimabil (tabelele în italiană): reguli, greșeli tipice și exercițiul cu soluții. E în cursul complet, sau o primești cu toate cele 61 de fișe într-o singură cumpărare. Pagina aceasta rămâne gratuită, cu tot cu exerciții.

Descarcă această fișă cu toate celelalte · 9 €

Cu cursul complet, toate cele 61 de fișe sunt deja incluse.

25 de lecturi gradate și un dicționar de 4.000 de cuvinteApp Store★★★★★(29)de la Alessio, profesor din 2018Continuă în aplicație →

Vocabularul acestei pagini

Trage fiecare cuvânt italian pe definiția lui: pe telefon, atinge cuvântul și apoi caseta.

Cărămizile

ElementRolExemplu
principalestă singurăRenzo partì
coordinatastă alături (e, ma, o)Renzo partì e Lucia restò
subordinatadepinde (che, quando, perché, se)partì perché il paese non era più sicuro
incisocomentează, între virgule sau linii de pauzăil viaggio, va detto, fu più lungo del previsto

Hipotaxă și parataxă

StilCum se construieșteEfect
ipotassi (Manzoni)subordonate pe mai multe nivelurireflecție, suflu lung
paratassi (Calvino, procese-verbale)principale scurte coordonateviteză, claritate
mixt (proza bună)o frază lungă, apoi una scurtăritm
Limita nu e lungimea, ci controlul: fiecare subordonată trebuie să se poată închide. Testul arhitectului: recitește cu voce tare; unde îți lipsește suflul, lipsește un punct. Iar subiectul nu se schimbă niciodată pe drum fără avertisment.

Subordonatele dintr-o privire

Pentru a înțelege o frază lungă trebuie să poți spune ce face fiecare subordonată. E destul să-i pui întrebarea potrivită: fiecare tip răspunde la una singură.

TipulRăspunde laIntrodusă deExemplu
oggettiva (completivă directă)ce?che, di + infinitivdico che sto bene
soggettiva (subiectivă)ce se întâmplă?che, di + infinitivè vero che parti presto
relativa (atributivă)care?che, cui, il qualeil libro che leggo è lungo
causale (cauzală)de ce?perché, poiché, siccomeresto a casa perché piove
finale (finală)cu ce scop?affinché, per + infinitivstudio per superare l’esame
temporale (temporală)când?quando, mentre, dopo chechiamami quando arrivi
concessiva (concesivă)în ciuda a ce?benché, sebbene, anche sebenché fosse stanco, lavorò
consecutiva (consecutivă)cu ce efect?tanto… che, così… cheera così stanco che non parlava

Gradul: cine de cine depinde

Subordonatele se numără pe grade. Cea care depinde de principală e de gradul întâi; cea care depinde de o subordonată e de gradul doi, și tot așa. Cu cât sunt mai multe grade, cu atât mai mult trebuie cititorul să țină minte.

ParteaFuncțiaGradul
Renzo partìpropoziție principală0
perché il paese non era più sicurocauzală, depinde de partì1
dove era natoatributivă, depinde de paese2
Două grade se citesc fără efort, la trei începe să scârțâie. Ca să știi la ce grad se află o subordonată, ajunge să te întrebi de ce depinde: de verbul principalei sau de alt verb?

Înainte, după sau înăuntru: locul subordonatei

Același conținut își schimbă efectul după locul subordonatei. Înaintea principalei creează cadrul; după principală adaugă un detaliu; în interiorul principalei îi încetinește pasul.

PozițiaExempluEfectul
înaintea principaleiSe piove, resto a casa.pune în scenă condiția; virgula e obligatorie
după principalăResto a casa se piove.întâi principala, condiția ca precizare
în interiorul principaleiIl direttore, quando ebbe finito, uscì.încetinește fraza: subordonata devine o incidentă

Cuvintele meseriei

Numele stilurilor sintactice spun deja totul. Sintassi vine din grecescul sýntaxis, «a rândui împreună», un termen folosit și pentru așezarea unei armate. Paratassi este «rânduire alături»: frazele stau una lângă alta (parataxă). Ipotassi este «rânduire dedesubt» (hipotaxă): o frază stă sub alta, iar subordonata nu se ține singură. Iar periodo este grecescul períodos, «ocol»: o frază lungă este un ocol care trebuie să se întoarcă la punctul de plecare.

Cele mai frecvente greșeli

  • Renzo, che era partito all’alba, perché il paese, dove era nato, non era sicuro, che poi si vide → împarte: control, nu acumulare
  • sono andato al colloquio e il direttore era gentile e mi hanno richiamato e ho firmato → variază legăturile: coordonarea nu e singurul liant
  • il progetto che ti dicevo che era in ritardo che ora è pronto → il progetto di cui ti parlavo, quello in ritardo, ora è pronto (descâlcește lanțul de che)
  • Benché era stanco, ha lavorato tutta la notte → Benché fosse stanco, ha lavorato tutta la notte (benché cere conjunctivul)
  • La ragazza che le ho dato il libro → La ragazza a cui ho dato il libro (relativa nu repetă pronumele)
  • Entrando in casa, il telefono squillò → Mentre entravo in casa, il telefono squillò (gerunziul cere același subiect ca principala)

Știai că…?

Frazele italiene sunt lungi, și nu din neglijență, ci din tradiție: modelul urcă până la perioada latină a lui Cicero, cu principala și subordonatele care se susțin una pe alta. Unde alte limbi pun trei fraze, italiana cultă pune una cu două subordonate. Cine scrie italiană cu fraze scurte și egale sună corect, dar sacadat, ca o telegramă. Româna literară, crescută și ea la școala latinei și a francezei, cunoaște fraza amplă, deci urechea ta e pregătită; mâna trebuie doar antrenată.

Sintaxa frazei la clasici

Patru fraze: una lungă, una în lanț, una cu incidentă și una ruptă dinadins.

«Umana cosa è l’avere compassione degli afflitti, e come che a ciascuna persona stea bene, a coloro è massimamente richesto li quali già hanno di conforto avuto mestiere ed hannol trovato in alcuni; tra li quali, se alcuno mai n’ebbe bisogno o gli fu caro o già ne ricevette piacere, io sono un di quegli.»

„Omenesc lucru este să ai compasiune pentru cei îndureraţi, și deși se cuvine oricărei persoane, ea se cere mai ales de la cei care au avut deja nevoie de mângâiere și au aflat-o la alții; printre care, dacă a avut cineva vreodată nevoie de ea sau i-a fost scumpă sau a primit deja plăcere din ea, eu sunt unul dintre aceia.”

Începutul Decameronului este un model de hipotaxă: principala (umana cosa è…), o concesivă la mijloc (come che a ciascuna persona stea bene), o relativă (li quali già hanno… avuto mestiere), apoi o altă relativă cu o condițională înăuntru (tra li quali, se alcuno mai n’ebbe bisogno…) și abia la sfârșit, după punct și virgulă, adevăratul subiect: io sono un di quegli. Boccaccio imită perioada latină: cititorul așteaptă, iar când vine verbul, totul se așază la locul lui. Așa se scria; azi doar o admirăm.

Giovanni Boccaccio, Decameron, Proemio (secolul al XIV-lea)
«Malpelo si chiamava così perché aveva i capelli rossi; ed aveva i capelli rossi perché era un ragazzo malizioso e cattivo, che prometteva di riescire un fior di birbone.»

„Malpelo se numea așa pentru că avea părul roșu; și avea părul roșu pentru că era un băiat răutăcios și rău, care promitea să iasă un pezevenghi de frunte.”

Un lanț de trei subordonate, și lanțul se închide în cerc: porecla vine de la păr, părul vine de la caracter. Verga imită raționamentul unui sat care judecă pe dos, iar repetarea lui perché e voită. Fiecare verigă e scurtă și poartă o singură idee: de aceea lanțul se citește fără să pierzi firul.

Giovanni Verga, Rosso Malpelo, în Vita dei campi (1880)
«Don Abbondio (il lettore se n’è già avveduto) non era nato con un cuor di leone.»

„Don Abbondio (cititorul a băgat deja de seamă) nu se născuse cu inimă de leu.”

O incidentă între paranteze, și naratorul se adresează direct cititorului. E cazul cel mai simplu de frază cu o voce în plus: scoate parantezele și rămâne o frază perfectă, pune-le la loc și apare un zâmbet. Restul primului capitol povestește, cu răbdare și fără grabă, de ce îi lipsea lui don Abbondio curajul și cum a făcut din asta o filozofie de viață.

Alessandro Manzoni, I promessi sposi, cap. I (1840)
«Quelli che moiono, bisogna pregare Iddio per loro, e sperare che anderanno in un buon luogo»

„Cei care mor, trebuie să te rogi lui Dumnezeu pentru ei, și să speri că vor merge într-un loc bun”

Renzo îi vorbește Luciei în lazaret, iar fraza lui începe într-un fel și se termină în altul: quelli che muoiono este un subiect rămas în aer, care revine abia mai târziu ca per loro. Se numește anacolut. În scris ar fi o greșeală; într-un roman este un mijloc, pentru că se aude cineva care vorbește dintr-o suflare, cu inima în gât. Și moiono, anderanno sunt forme populare alese cu bună știință.

Alessandro Manzoni, I promessi sposi, cap. XXXVI (1840)
Fațada de cărămidă a catedralei din Alba, cu rozeta și două clopotnițe
Come una facciata: ogni subordinata al suo posto, la principale al centro.

Exerciții

Cinci exerciții în ordinea dificultății. Ultimele reiau ce ai văzut deja.

  1. 01 Che tipo di subordinata

    Scrivi il tipo: oggettiva, soggettiva, relativa, causale, finale, temporale, concessiva, consecutiva.

    1. Penso che abbia ragione. →
    2. È chiaro che ha ragione. →
    3. Il libro che leggo è bello. →
    4. Parlo piano affinché tutti capiscano. →
    5. Era così tardi che nessuno rispose. →
    6. Benché fosse tardi, uscimmo. →

  2. 02 Coordinare o subordinare

    Unisci le due frasi con il rapporto indicato, senza cambiare il senso.

    1. Pioveva. Siamo rimasti a casa. (causale) →
    2. Era tardi. Siamo usciti lo stesso. (concessiva) →
    3. Studia molto. Vuole passare l’esame. (finale) →
    4. Ha parlato a lungo. Tutti si sono annoiati. (consecutiva) →
    5. Arriverà lui. Poi decideremo. (temporale) →
    6. Non ha soldi. Non può partire. (causale) →

  3. 03 Sciogliere il periodo lungo

    Spezza il periodo in due frasi più chiare, senza perdere informazioni.

    1. Il documento, che era stato approvato in commissione ma non ancora pubblicato, è stato ritirato. →
    2. Poiché mancavano i dati, che sarebbero arrivati solo dopo, la relazione fu rinviata. →
    3. Chi arriva in ritardo, anche se avvisa, non entra. →
    4. L’azienda, dopo aver valutato le offerte, ha scelto la seconda, che costava meno. →
    5. Sebbene il progetto fosse valido, il finanziamento, che era già stato promesso, non arrivò. →
    6. Ti scrivo per dirti che, come sai, la riunione è stata spostata. →

  4. 04 L’ordine degli elementi

    Sposta la subordinata all’inizio e osserva che cosa cambia: riscrivi.

    1. Uscimmo benché fosse tardi. →
    2. Ti chiamo quando arrivo. →
    3. Rimandammo perché mancavano i dati. →
    4. Ci riuscirai se ci provi. →
    5. Firmò dopo aver letto tutto. →
    6. Parlò con calma per farsi capire. →

  5. 05 Il periodo d’autore

    Completa il periodo mantenendo la coerenza sintattica e i tempi.

    Recapitulare costruzioni marcate · C1: connettivi complessi · concordanza dei tempi

    1. Sebbene (essere) evidente a tutti, nessuno (osare) dirlo.
    2. Chi (leggere) quelle pagine, difficilmente le (dimenticare) .
    3. Non appena (loro / accorgersi) dell’errore, (correre) ai ripari.
    4. Il fatto che nessuno (protestare) allora (essere) la cosa più grave.
    5. Tanto (insistere) che alla fine (ottenere) udienza.
    6. Se ne andò senza che nessuno (accorgersene) .

Acestea cinci sunt o mostră. Pe site sunt peste șapte sute, gratuite și fără cont. Alege următorul exercițiu →

Fiecare temă, o lume

În aplicația amo Italian, gramatica se exersează în parcursuri tematice cu vocabular specializat: il bar, i trasporti, il calcio, la moda, la burocrazia și încă șaptesprezece. Alege-ți lumea și gramatica vine de la sine, explicată și în română.

Jumătate din cursul A1 gratuit, fără cont

€5,83 pe lunăplanul anual

★★★★★(29)de la Alessio, profesor din 2018

Descarcă amo Italian pentru iPhone ↗︎

Caută amo Italian

Tavanul cu grotești al Scrittoio di Calliope din Palazzo Vecchio, Florența
Un periodo ben costruito è un soffitto in cui ogni riquadro regge l'altro.

Mai încearcă o dată

Ca arhitect al frazei:

  1. Il romanzo preferisco è quello parlavamo ieri.
  2. Partì all’alba il paese dormiva ancora.
  3. Il finale, sorprende tutti.
  4. di scrivere, uscì a camminare.

Întrebări frecvente

Pot omite che, ca în „cred e adevărat”?
În scrisul formal, da, după verbele de opinie și de dorință cu conjunctiv: credo sia vero, spero possa venire. E o marcă de stil îngrijit, frecventă în e-mailuri și articole. În conversație che rămâne: credo che sia vero. Cu indicativul nu se omite niciodată: so che è vero.
Care e diferența dintre coordonare și subordonare?
Coordonarea (coordinazione) leagă propoziții de rang egal cu e, ma, o. Subordonarea (subordinazione) o face pe una dependentă de alta cu che, perché, se. Italiana cultă subordonează mult: la C2 se așteaptă de la tine perioade construite, nu doar înșiruiri.
Cât de lungă poate fi o frază italiană?
Mai lungă decât te-ai încumeta, cu condiția ca structura să rămână limpede. Două-trei niveluri de subordonare sunt normale în proza îngrijită; presa de azi scurtează. Testul practic: dacă poți citi fraza cu voce tare fără să te pierzi, e bine construită.
Cum arată o ipoteză înăuntrul unei fraze mai lungi?
Ca o subordonată în subordonată: ha detto che, se avesse potuto, sarebbe venuto (a spus că, dacă ar fi putut, ar fi venit). Atenție la virgulele care încadrează condiția intercalată și la concordanță: avesse potuto, nu avrebbe potuto, pentru că după se nu stă condiționalul.
Unde stă verbul în frază?
De obicei după subiect, dar italiana permite mult mai multă mișcare decât te aștepți: è arrivato Marco e ordinea normală, nu o inversare poetică. La verbele de tip arrivare, succedere, mancare, subiectul după verb e chiar varianta firească, asemănător cu «a venit Marcu» al nostru.
Cum învăț să construiesc fraze lungi?
Demontându-le înainte să le montezi: ia un paragraf dintr-un ziar italian și desenează-i scheletul, adică principala, subordonatele, conectorii. Tiparul se repetă, și după zece paragrafe îl recunoști singur. Abia apoi scrie: imitația conștientă e cel mai scurt drum spre perioada proprie.
Ce înseamnă subordonată de gradul întâi și de gradul doi?
Gradul măsoară de ce depinde subordonata. Dacă depinde de principală, e de gradul întâi: partì perché il paese non era sicuro. Dacă depinde de o altă subordonată, e de gradul doi: il paese dove era nato depinde de paese, care stă în cauzală. Cu cât mai multe grade, cu atât mai greu pentru cititor.
Când trebuie spartă o frază lungă?
Când cititorul riscă să piardă subiectul sau verbul principal. Un semn bun e suflul: dacă ți se termină aerul citind cu voce tare, e nevoie de un punct. O frază lungă nu e greșită (Boccaccio scria astfel), dar fiecare subordonată trebuie să se poată închide și fiecare parte trebuie să aibă o funcție.
Sintaxa frazei (C2): CărămizileCărămizile

Surse și metodă

Acest capitol este scris pornind de la practica de la clasă și urmează nivelul C2 din Cadrul european comun de referință. Pentru a citi mai departe:

Alessio
Scris și verificat de

Alessio

  • Master ITALS, Università Ca’ Foscari Venezia
  • Master în italiana ca limbă a doua, Università Giustino Fortunato (Benevento)
  • Predă din 2018 · 45 de recenzii
Mai multe despre Alessio →